Bogdan Constantin and Mihaela Ceucă
REZUMAT
Studiile dedicate procesului de fragilitate în geriatrie şi gerontologie, precum şi încercările de individualizare a unui nou sindrom geriatrie reprezintă o preocupare în cercetarea geronto-geriatrică a ultimilor ani. Subsemnaţii, autori ai lucrării de faţă, deţinători ai unei experienţe unice în îngrijirea vârstnicilor fragili (unul dintre noi a îngrijit nemijlocit pacienţi vârstnicii fragili timp de peste treizeci de ani) au acumulat multe observaţii – clinice, paraclinice, de nursing şi prevenţie – prilej de reflexii expuse într-o lucrare predominant de opinii. Reflexia principală exprimă, în primul rând, dificultatea delimitării unui astfel de sindrom, a obţinerii unui consens, condiţie a integrării nosologice a unei noi entităţi. Semiologia bogată a pacientului vârstnic, declinul (multi) funcţional a inspirat, de-a lungul timpului, pe mulţi cercetători care au făcut descrieri nosologice, ce se suprapun într-o măsură mai mare sau mai mică pe sindromul în discuţie. De mai mulţi ani ONU a propus clasificarea vârstnicilor în „vârstnici activi“ şi „vârstnici fragili“; alţii au descris sindromul de regresie psiho-motorie, „le syndrom de glissement“, „l’affaiblissement psyho-intelectuelle“, precum şi ceea ce unul dintre noi a descris ca „ sindromul vulnerabilităţii multiple a vârstnicului“. Pe de altă parte, fragilitatea nu are un specific de vârstă, ea putând fi interpretată mai degrabă ca o „stare“ decât ca un sindrom, cum ar fi starea grabatară, starea terminală, starea de dependenţă, stadiile severe din evoluţia demenţelor ş.a.m.d. În pofida dificultăţilor de definire, conceptul de fragilitate aduce beneficii privind înţelegerea specificităţii pacientului vârstnic, privind abordarea holistică a problemelor sale şi, nu în ultimul rând furnizează instrumente care să indice necesitatea instruirii măsurilor de prevenţie, cu efecte favorabile pentru durata şi calitatea vieţii.
Cuvinte cheie: îngrijire vârstnic, fragilitate, experienţă personală a autorilor
Full text | PDF
