Raluca Ghiţă, Ştefan Gavriliu, Ileana Georgescu, Adrian Pârvan, Ecaterina Japie, Mădălina Macadon and Andrei Marica

REZUMAT 

Grupul de Studii şi Cercetări în Ortopedia Pediatrică – 2012 a iniţiat această analiză retrospectivă datorită faptului că în România, dar şi în alte ţări, multitudinea procedeelor terapeutice nu asigură medicilor practicieni o orientare clară, în funcţie de anumite criterii terapeutice, în tratamentul fracturilor supracondiliene de humerus. Ca atare, numărul complicaţiilor şi severitatea lor au atras atenţia asupra deficienţelor existente. Pentru corectarea unor complicaţii, cot var şi valg, Prof. Al. Pesamosca a comunicat o operaţie originală intitulată „Procedeu personal de corectare a cotului varus post-traumatic“ la Consfătuirea Judeţeană de la Bacău din 24 iunie 1978. Această operaţie a fost ulterior popularizată de către Gh. Burnei & colab., prin intervenţii operatorii la pacienţii cu cot var sau valg postfractură supracondiliană şi apoi comunicată la mai multe congrese în ţară şi în străinătate. Ultima lucrare care a abordat acest subiect a fost comunicată la al XXIX-lea Congres Anual al European Pediatric Orthopedic Society (EPOS) din 7-10 aprilie 2010, Zagreb, Croaţia, fiind intitulată „Distal humeral Z-osteotomy for posttraumatic cubitus varus or valgus“, având ca autori pe Gh. Burnei, Ileana Georgescu, Ştefan Gavriliu, Costel Vlad şi Daniela Dan.

Ca membri ai acestui grup, în baza studiilor efectuate, ne dorim a face cunoscut un tip nou de osteosinteză, care asigură o fixare fermă, evită complicaţiile şi permite reluarea activităţii rapid postoperator.

Tratamentul consacrat pentru aceste fracturi este cel ortopedic şi trebuie efectuat în urgenţă, în primele 6 ore, fie prin reducere şi imobilizare în aparat gipsat, fie prin reducere închisă sau deschisă şi fixare, folosind mai multe metode (Judet, Boehler, Kapandji, San Antonio, San Diego, dublu-X Burnei). Tratamentul deschis este necesar în fracturile supracondiliene ireductibile, reductibile şi instabile, în fracturile supracondiliene sur venite în cadrul unor politraumatisme, în fracturi cu complicaţii vasculare, în fracturi temporizate nejus tificat, în fracturile tratate ortopedic şi deplasate secundar sub gips sau în fracturile tratate chirurgical, unde osteosinteza este deteriorată. Noi utilizăm tehnica Burnei de aproximativ 10 ani. În România preocupări deosebite în acest domeniu au avut Al. Pesamosca, D. Vereanu, Ionel Ionescu, N. Neguş, Pompiliu Parotă, T. Zamfir, Gh. Burnei, I. Huţanu etc. Peste hotare, lucrări importante privind tratamentul fracturilor supra condiliene de humerus au publicat L. Böhler, A. Kapandji, K. Wilkins, D. Skaggs, E. Edomnds, E. Swanson etc. În perioada octombrie 2001-octombrie 2011, în Clinica de Chirurgie „Alexandru Pesamosca“, prin osteosinteza „în dublu-X“ Burnei, au fost rezolvate 56 de cazuri. Pacienţii au fost operaţi prin abord unic tip Kocher şi intervenţia a avut ca obiectiv principal asigurarea unei osteosinteze feste care să nu fie urmată de imobilizare în aparat gipsat şi care să permită mobilizarea la 24 de ore după operaţie. Broşele plasate „în dublu-X“ nu trebuie să ocupe fosa olecraniană. Contenţia trebuie să fie anatomică şi foseta olecraniană liberă. După intervenţia operatorie, se verifică flexia şi extensia cotului care trebuie să fie în limite normale, fără a prezenta cracmente sau limitări.

Această intervenţie s-a făcut la pacienţi: care au prezentat deplasarea secundară sub gips după 10 zile de imobilizare; operaţi cu alte tipuri de osteosinteze deteriorate; cu politraumatisme cu fracturi supracondiliene; după fracturi neglijate sau temporizate nejustificat la care nu s-a făcut reducere ortopedică în urgenţă, fracturi cu edeme şi flictene.

Utilizarea osteosintezei „în dublu-X“ Burnei în fracturile supracondiliene de humerus nu necesită imobilizare gipsată. În fracturile cu traiect oblic, stabilitatea fracturii prin reducere fără sau cu îmbroşare prin alte metode se asigură mult mai dificil şi, adesea, apar redori articulate şi/sau pareze ale nervului ulnar. Osteosinteza „în dublu-X“ Burnei conferă stabilitate unor astfel de fracturi şi evită apariţia complicaţiilor. Mobilizarea pacientului poate începe imediat postoperator. Procedeul asigură confort medicului şi pacientului în cazul politraumei ce impune examinări repetate, poziţii preferenţiale sau îngrijirea tegumentelor cu leziuni extensive.

Cuvinte cheie: fractură supracondiliană de humerus, îmbroşare percutană, reducere deschisă, osteosinteză în „dublu X“

Full text | PDF