Simona-Gabriela Tudorache, Felix Negoiţescu and Laura Niculescu
REZUMAT
Introducere. Harold Hirschsprung, medic la Spitalul de Copii „Queen Louise“ din Copenhaga, a descris prima dată boala, care acum îi poartă numele, la Congresul de Pediatrie din Berlin din 1886. De atunci au fost nenumărate dezbateri privind abordul chirurgical optim. Articolul urmăreşte atât trecerea în revistă a principalelor tehnici clasice de tratament chirurgical: Swenson, Duhamel şi Soave, dar accentul este pus în pricipal pe tehnicile minim invazive.
Tehnici chirurgicale. În ultimii 25 de ani, tratamentul bolii Hirschsprung a progresat. Dacă înainte se prefera tratamentul în 2-3 stadii, acum intervenţia definitivă se face per primam în majoritatea cazurilor, evitându-se astfel morbiditatea asociată stomelor. În 1995, Georgeson descrie abordul minim invaziv folosind laparoscopia, iar mai apoi, în anul 1998, De la Torre et al, descrie prima coborâre strict transanală, neasistată laparoscopic (TERPT).
Discuţii. Dacă iniţial discuţiile erau legate de compararea procedeelor într-un singur stadiu cu cele în 2 sau chiar 3 stadii, constatându-se rezultate similare, acum se pune problema comparării tehnicilor deschise cu cele minim invazive sau chiar, mai nou, a celor minim invazive între ele, încercându-se să se stabilească dacă este necesar abordul asistat laparoscopic sau cel strict transanal este suficient.
Concluzii. De obicei formele mai scurte de boală Hirschsprung sunt tratate strict transanal, pentru formele ce implică colonul stâng şi tranversul se practică coborârea transanală asistată laparoscopic, pe când pentru colonul ascendent şi forma totală de aganglionoză se preferă procedeul Duhamel asistat laparoscopic.
Cuvinte cheie: boala Hirschsprung, tratament minim invaziv, enterocolită, incontinenţă
Full text | PDF
