Ancuţa Ignat, Irina Manuela Mucenica, Andrada Druică, Oana Tatiana Miron, Letiţia Doina Duceac, Felicia Drăgan, Vasile Valeriu Lupu, Brânduşa Alina Petre and Marin Burlea

REZUMAT

Diareea asociată antibioticelor (DAA) apare adesea la populaţia pediatrică deoarece antibioticele sunt frecvent prescrise pentru infecţiile specifice copilului. DAA poate apărea între 2 ore şi 2 luni de la consumul de antibiotice, fiind definită prin apariţia a cel puţin 3 scaune semiconsistente pentru cel puţin 2 zile consecutive. Factorii de risc cei mai frecvent incriminaţi pentru DAA sunt vârsta fragedă (sub 6 ani) şi tipul de antibiotic utilizat. Printre antibioticele ce asociază diaree se enumeră: amoxicilină/acid clavulanic, cefalosporine, macrolide, trimetoprim-sufametoxazol şi penicilinele G şi V. Ca urmare a alterării microflorei intestinale indusă de consumul de antibiotice, apare cel mai comun mecanism de acţiune al DAA, respectiv creşterea microorganismelor patogene, în special Clostridium difficile. Simptomatologia poate varia de la o formă uşoară doar cu prezenţa scaunelor apoase până la forme severe de colită pseudomembranoasă cu dureri abdominale, inflamaţie locală şi sistemică, apărute în contextul administrării de antibiotic. Adesea DAA răspunde favorabil la întreruperea sau schimbarea antibioticului, dar în cazul infecţiei cu Clostridium difficile este necesar tratamentul oral cu Metronidazol sau Vancomicină. Probioticele sunt tot mai mult folosite în prevenţia şi tratarea DAA la copil.

Cuvinte cheie: diareea asociată antibioticelor, copil, Clostridium difficile, probiotice

Full text | PDF