A. GHEMIGIAN, I. POPESCU, E. PETROVA and A. Buruiană

REZUMAT

În practica medicală curentă ne întâlnim frecvent cu necesitatea de a evalua pacienţi cu posibilă hipertensiune arterială secundară. Suspiciunea de hipertensiune arterială endocrină apare atunci când boala debutează brusc la vârstă tânără, la pacienţi cu tensiune arterială greu de controlat terapeutic (eventual care aveau anterior un control bun) sau în cazuri cu tensiune arterială labilă. Anamneza atentă şi examenul clinic sunt foarte importante pentru a exclude alţi factori responsabili de aceste pattern-uri de hipertensiune arterială (anumite medicamente, consumul de alcool, necomplianţa la tratament sau la dieta hiposodată, atacuri de panică etc). Feocromocitomul şi sindromul Cushing – boli endocrine majore asociate cu hipertensiune arterială secundară – sunt rar întâlnite în practică. În schimb, hiperaldosteronismul primar este din ce în ce mai frecvent identificat, putând trece neobservat din cauza prezentării clinice nespecifice şi a faptului că hipokaliemia, clasic descrisă, este de fapt rar întâlnită în practică.

Cuvinte cheie: hipertensiune secundară, sindrom Cushing, feocromocitom, hiperaldosteronism, acromegalie, hipertiroidie, hipotiroidie

Full text | PDF