Arhiva autor

E. PETROVA

Latest posts by E. PETROVA (see all)

Articole semnate de acelasi autor in Revista Medicala Romana:

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA ENDOCRINA

SELECT ISSUE

REVISTA MEDICALA ROMANA - Romanian Medical Journal, Vol. LXII, Nr. 3, An 2015
ISSN 1220-5478  |  e-ISSN 2069-606X
ISSN-L 1220-5478

Indexată BDI  |  IDB Indexed

DOAJ
Ebsco Host - Medline

HIGHLIGHTS

Committe on Publication Ethics

A forum for responsible and ethical research publishing – Code of Conduct and Best Practice Guidelines for Journal Editors.

PREMIU NAȚIONAL AUTORI

RMJ și AMR oferă anual Premiul Național pentru Știință și Cercetare - pentru autorii celor mai bune articole științifice publicate [...]

Plagiatul – în actualitate

Tema plagiatului este tot mai mult discutată în ultima vreme. Apariția unor programe performante de căutare și identificare a similitudinilor între texte [...]

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA ENDOCRINA

, , and

REZUMAT

În practica medicală curentă ne întâlnim frecvent cu necesitatea de a evalua pacienţi cu posibilă hipertensiune arterială secundară. Suspiciunea de hipertensiune arterială endocrină apare atunci când boala debutează brusc la vârstă tânără, la pacienţi cu tensiune arterială greu de controlat terapeutic (eventual care aveau anterior un control bun) sau în cazuri cu tensiune arterială labilă. Anamneza atentă şi examenul clinic sunt foarte importante pentru a exclude alţi factori responsabili de aceste pattern-uri de hipertensiune arterială (anumite medicamente, consumul de alcool, necomplianţa la tratament sau la dieta hiposodată, atacuri de panică etc). Feocromocitomul şi sindromul Cushing – boli endocrine majore asociate cu hipertensiune arterială secundară – sunt rar întâlnite în practică. În schimb, hiperaldosteronismul primar este din ce în ce mai frecvent identificat, putând trece neobservat din cauza prezentării clinice nespecifice şi a faptului că hipokaliemia, clasic descrisă, este de fapt rar întâlnită în practică.

Cuvinte cheie: hipertensiune secundară, sindrom Cushing, feocromocitom, hiperaldosteronism, acromegalie, hipertiroidie, hipotiroidie

Full text | PDF

HIPERALDOSTERONISMUL PRIMAR. DIAGNOSTIC, TRATAMENT, EVOLUTIE

SELECT ISSUE

REVISTA MEDICALA ROMANA - Romanian Medical Journal, Vol. LXI, Nr. 1, An 2014
ISSN 1220-5478  |  e-ISSN 2069-606X
ISSN-L 1220-5478

Indexată BDI  |  IDB Indexed

DOAJ
Ebsco Host - Medline

HIGHLIGHTS

Committe on Publication Ethics

A forum for responsible and ethical research publishing – Code of Conduct and Best Practice Guidelines for Journal Editors.

PREMIU NAȚIONAL AUTORI

RMJ și AMR oferă anual Premiul Național pentru Știință și Cercetare - pentru autorii celor mai bune articole științifice publicate [...]

Plagiatul – în actualitate

Tema plagiatului este tot mai mult discutată în ultima vreme. Apariția unor programe performante de căutare și identificare a similitudinilor între texte [...]

HIPERALDOSTERONISMUL PRIMAR. DIAGNOSTIC, TRATAMENT, EVOLUTIE

, , , and

REZUMAT
Hiperaldosteronismul primar este responsabil de 5-15% din cazurile de HTA secundară, cu o frecvenţă chiar mai mare la pacienţii cu HTA rezistentă la tratament. Cauza este fie un adenom suprarenal hipersecretant de aldosteron (sindromul Conn), fie hiperplazia suprarenală uni- sau bilaterală, difuză, micro- sau macronodulară. Deoarece tratamentul este diferit în cele 2 situaţii (suprarenalectomie pentru adenom şi tratament medicamentos cu antagonişti de aldosteron în hiperplazie), este importantă diferenţierea între cele 2 forme etiopatogenice. Investigaţiile minime necesare în acest sens sunt: dozarea aldosteronului plasmatic în clino- şi ortostatism şi tomografia abdominală. Vă prezentăm 4 cazuri de hiperaldosteronism primar internate în Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon“ în anul 2013, rezultatele investigaţiilor, atitudinea terapeutică şi evoluţia acestor pacienţi. Subliniem importanţa ionogramei în screeningul pacienţilor hipertensivi, indiferent de vârstă, deoarece hiperaldosteronismul primar corect tratat duce la vindecarea HTA sau la scăderea necesarului de medicamente hipotensoare.

Cuvinte cheie: prematur, atrezie de esofag

Full text | PDF

HIPERTIROIDIA IN SARCINA

SELECT ISSUE

REVISTA MEDICALA ROMANA - Romanian Medical Journal, Vol. LXI, Nr. 1, An 2014
ISSN 1220-5478  |  e-ISSN 2069-606X
ISSN-L 1220-5478

Indexată BDI  |  IDB Indexed

DOAJ
Ebsco Host - Medline

HIGHLIGHTS

Committe on Publication Ethics

A forum for responsible and ethical research publishing – Code of Conduct and Best Practice Guidelines for Journal Editors.

PREMIU NAȚIONAL AUTORI

RMJ și AMR oferă anual Premiul Național pentru Știință și Cercetare - pentru autorii celor mai bune articole științifice publicate [...]

Plagiatul – în actualitate

Tema plagiatului este tot mai mult discutată în ultima vreme. Apariția unor programe performante de căutare și identificare a similitudinilor între texte [...]

HIPERTIROIDIA IN SARCINA

, , , and

REZUMAT

Tireotoxicoza reprezintă o patologie frecventă, afectând mai ales femeile tinere şi putând coexista cu sarcina. Cea mai frecventă cauză a tireotoxicozei în sarcină este boala Graves-Basedow (hipertiroidismul autoimun). Alte cauze legate de sarcină sunt: hipertiroidismul gestaţional tranzitor, hyperemesis gravidarum, mola hidatiformă sau coriocarcinomul. În prezenţa unui TSH supresat în primul trimestru de sarcină, dozarea fT4 şi TRAb sunt obligatorii. Managementul inadecvat al acestei situaţii patologice poate avea efecte nocive asupra sarcinii şi nou-născutului. De aceea, hipertiroidismul trebuie să fie corect tratat înainte şi în timpul sarcinii. Antitiroidienele de sinteză şi chirurgia sunt opţiunile terapeutice la gravidele cu boala Graves-Basedow. În până la 30% dintre cazuri remisiunea se poate instala pe parcursul sarcinii în absenţa oricărui tratament. Dintre antitiroidienele de sinteză, metimazolul a fost asociat cu efecte teratogenice, dar cu incidenţă foarte scăzută la nivel populaţional. Propiltiouracilul nu are efecte teratogenice, dar poate fi hepatotoxic pentru mamă. Recomandările curente cuprind utilizarea propiltiouracilului în primul trimestru de sarcină şi înlocuirea lui cu metimazol începând cu trimestrul al doilea. Dacă totuşi unul dintre cele două medicamente nu este disponibil sau nu este tolerat, oricare dintre ele poate fi utilizat pe toată perioada sarcinii deoarece riscurile materne şi neonatale ale hipertiroidismului netratat depăşesc riscul redus de malformaţii neonatale sau hepatotoxicitate.

Cuvinte cheie: sarcină, boala Graves-Basedow, antitiroidiene de sinteză, risc neonatal

Full text | PDF

DIAGNOSTICUL SINDROMULUI OVARULUI POLICHISTIC. PARTICULARITATI LA PACIENTELE ADOLESCENTE

SELECT ISSUE

REVISTA MEDICALA ROMANA - Romanian Medical Journal, Vol. LXI, Nr. 3, An 2014
ISSN 1220-5478  |  e-ISSN 2069-606X
ISSN-L 1220-5478

Indexată BDI  |  IDB Indexed

DOAJ
Ebsco Host - Medline

HIGHLIGHTS

Committe on Publication Ethics

A forum for responsible and ethical research publishing – Code of Conduct and Best Practice Guidelines for Journal Editors.

PREMIU NAȚIONAL AUTORI

RMJ și AMR oferă anual Premiul Național pentru Știință și Cercetare - pentru autorii celor mai bune articole științifice publicate [...]

Plagiatul – în actualitate

Tema plagiatului este tot mai mult discutată în ultima vreme. Apariția unor programe performante de căutare și identificare a similitudinilor între texte [...]

DIAGNOSTICUL SINDROMULUI OVARULUI POLICHISTIC. PARTICULARITATI LA PACIENTELE ADOLESCENTE

, , , , and

REZUMAT
Conform consensului de la Rotterdam din 2003 aflat în vigoare şi la ora actuală, diagnosticul sindromului ovarelor polichistice (SOP) se pune în prezenţa a minimum 2 din următoarele 3 criterii: oligo/anovulaţie, hiperandrogenism clinic şi/sau biochimic şi ovare cu aspect micropolichistic, în condiţiile excluderii altor cauze de hiperandrogenism (hiperplazie adrenală congenitală, sindrom Cushing, tumori virilizante). AES (Androgen Excess Society) a efectuat recenzia datelor din literatura medicală şi a studiilor existente şi a publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism o declaraţie de poziţie în legătură cu diagnosticul SOP, care aduce câteva precizări la consensul anterior: 1. Oligo/anovulaţia: Consecinţă a disfuncţiei ovulatorii, acestea sunt prezente la cca 75% dintre paciente. Restul de 25%, cu menstre ritmice, au oligo/anovulaţie subclinică confirmată prin nivelul repetat scăzut al progesteronului în ziua 21 a ciclului menstrual. 2. Hiperandrogenismul biochimic evidenţiat prin valoarea crescută a testosteronului liber se constată la 60-80% dintre pacientele cu SOP. Cu valoare diagnostică redusă, se pot doza DHEAS (crescut în 25% din cazuri) şi androstendionul (crescut în 10% din cazuri). Dintre semnele clinice de hiperandrogenism cel mai relavant este considerat hirsutismul (60% dintre paciente) care este evaluat prin scorul Ferriman-Gallwey modificat (mFG). El poate asocia acnee (15-25%) şi alopecie androgenică (5%). 3. Aspectul micropolichistic al ovarelor se constată prin ecografie transvaginală la 75% dintre pacientele cu SOP, constând în: cel puţin un ovar cu volumul > 10 cm3 sau prezentând minimum 12 foliculi cu diametrul cuprins între 2-9 mm. Anomaliile gonadotropilor, obezitatea şi rezistenţa la insulină nu fac parte din definiţia sindromului şi nu sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului.

Cuvinte cheie: hirsutism, hiperandrogenism, anovulaţie, micropolichistic

Full text | PDF