A. GHEMIGIAN, I. POPESCU, E. PETROVA, N. Dumitrescu, M. OLARU and D. PĂUN

REZUMAT
Conform consensului de la Rotterdam din 2003 aflat în vigoare şi la ora actuală, diagnosticul sindromului ovarelor polichistice (SOP) se pune în prezenţa a minimum 2 din următoarele 3 criterii: oligo/anovulaţie, hiperandrogenism clinic şi/sau biochimic şi ovare cu aspect micropolichistic, în condiţiile excluderii altor cauze de hiperandrogenism (hiperplazie adrenală congenitală, sindrom Cushing, tumori virilizante). AES (Androgen Excess Society) a efectuat recenzia datelor din literatura medicală şi a studiilor existente şi a publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism o declaraţie de poziţie în legătură cu diagnosticul SOP, care aduce câteva precizări la consensul anterior: 1. Oligo/anovulaţia: Consecinţă a disfuncţiei ovulatorii, acestea sunt prezente la cca 75% dintre paciente. Restul de 25%, cu menstre ritmice, au oligo/anovulaţie subclinică confirmată prin nivelul repetat scăzut al progesteronului în ziua 21 a ciclului menstrual. 2. Hiperandrogenismul biochimic evidenţiat prin valoarea crescută a testosteronului liber se constată la 60-80% dintre pacientele cu SOP. Cu valoare diagnostică redusă, se pot doza DHEAS (crescut în 25% din cazuri) şi androstendionul (crescut în 10% din cazuri). Dintre semnele clinice de hiperandrogenism cel mai relavant este considerat hirsutismul (60% dintre paciente) care este evaluat prin scorul Ferriman-Gallwey modificat (mFG). El poate asocia acnee (15-25%) şi alopecie androgenică (5%). 3. Aspectul micropolichistic al ovarelor se constată prin ecografie transvaginală la 75% dintre pacientele cu SOP, constând în: cel puţin un ovar cu volumul > 10 cm3 sau prezentând minimum 12 foliculi cu diametrul cuprins între 2-9 mm. Anomaliile gonadotropilor, obezitatea şi rezistenţa la insulină nu fac parte din definiţia sindromului şi nu sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului.

Cuvinte cheie: hirsutism, hiperandrogenism, anovulaţie, micropolichistic

Full text | PDF